Traduceri ale acestei pagini

Ce-i într-un nume?

de Richard Stallman

Ce-i într-un nume?

Numele implică înţelesuri; opţiunea noastră pentru nume determină înţelesul exprimării noastre. Un nume nepotrivit crează oamenilor impresii greşite. Un trandafir miroase la fel de frumos indiferent de nume, dar dacă îl numeşti stilou, oamenii vor fi dezamăgiţi încercând să scrie cu el. Iar dacă numeşti stilourile "trandafiri", oamenii nu-şi vor da seama la ce folosesc. Dacă denumeşti sistemul nostru de operare "Linux", acest lucru generează o idee eronată despre originea sistemului, istoria şi scopul său. Dacă denumeşti sistemul GNU/Linux, numele transmite (deşi nu chiar în detaliu) un înţeles corect.

Dar contează asta pentru comunitatea noastră? Este important ca oamenii să ştie originea, istoria şi scopul sistemului? Da, pentru că oamenii care uită istoria sunt deseori condamnaţi să o repete. Lumea Liberă ce s-a dezvoltat în jurul sistemului GNU/Linux nu este în siguranţă; problemele care ne-au impus să dezvoltăm GNU nu au fost complet eradicate, şi ele ameninţă să revină.

Când explic de ce este indicat să denumim sistemul de operare "Gnu/Linux" în loc de "Linux", oamenii răspund uneori astfel:

Admiţând că Proiectul GNU merită aprecieri pentru aceasta muncă, merită supărarea când oamenii nu recunosc acest fapt? Nu e mai important că treaba a fost făcută, decât cine a făcut-o? Ar trebui să te relaxezi, să fii mulţumit de treaba bine făcută, şi să nu-ţi pese de aprecieri.

Acest sfat ar fi întelept, numai de-ar fi situaţia de aşa natură: treaba să fie terminată, şi ar fi vreme de relaxat. Ce bine ar fi dacă ar fi adevărat! Dar provocări sunt din abundenţă, şi nu e acum vremea să neglijăm viitorul. Puterea comunităţii noastre se bazează pe asumarea responsabilitaţii pentru libertate şi cooperare. Folosind numele GNU/Linux e un mod de a păstra în minte şi de a informa pe alţii despre aceste obiective.

Este posibil să se scrie software liber de bună calitate fără a avea în minte GNU; multe lucruri bune s-au făcut de asemenea în numele Linux-ului. Dar, încă de la incepţie, "Linux" a avut o filosofie care nu a pus accentul pe libertatea de a coopera. Pe măsură ce numele e folosit tot mai des de industrie, vom avea şi mai multe probleme să îl conectăm cu spiritul comunităţii.

O mare provocare pentru viitorul software-ului liber vine din tendinţa firmelor distribuitoare de "Linux" de a adăuga software ne-liber GNU/Linux-ului în numele puterii şi uşurinţei în exploatare. Toate distribuţiile comerciale majore fac acest lucru; nici o companie nu produce o distribuţie în întregime liberă. Majoritatea nu indică în mod explicit pachetele de software ne-liber din distribuţiile lor. Mulţi dezvoltă software ne-liber şi-l adaugă sistemului. În mod scandalos, unii fac reclamă sistemelor "Linux" care sunt licentiaţe pe utilizator, dându-i utilizatorului la fel de multă libertate ca Windows-ul lui Microsoft.

Unii justifică adăugarea de software ne-liber în numele "popularităţii Linux-ului", de fapt preţuind mai mult popularitatea decât libertatea. Uneori, acest fapt e recunoscut pe faţă. De exemplu, în revista Wired Magazine, Robert McMillan, editorul Linux Magazine, declară că "simte că mişcarea spre programe cu open source ar trebui să fie dictată de motive tehnice, mai degrabă decât cele politice". Iar CEO-ul de la Caldera a incitat în mod deschis utilizatorii să nu mai aibă ca obiectiv libertatea şi să lucreze în schimb pentru "popularitatea Linux-ului".

Adăugând software ne-liber sistemului GNU/Linux poate mări popularitatea, dacă prin popularitate înţelegem numărul de persoane care folosesc o combinaţie GNU/Linux şi software ne-liber. Dar în acelaşi timp, încurajază în mod implicit comunitatea să accepte software-ul ne-liber ca pe un lucru bun, şi a uita ţelul libertăţii. N-are sens să conduci mai repede dacă nu poţi rămâne pe şosea.

Când programele ne-libere adăugate sunt o bibliotecă ori o unealtă de programare, ele pot deveni o capcană pentru dezvoltatorii de software liber. Când ei scriu software care depinde de pachete ne-libere, programele lor nu pot face parte dintr-un sistem total liber. Motif şi Qt au afectat în acest mod multe programe libere în trecut, creând probleme a căror rezolvare a luat ani mulţi. Problema cu Motif nu e încă rezolvată în totalitate, din moment ce LessTif mai are nevoie de îmbunătăţiri (oferiţi-vă voluntari!). Un efect similar îl are acum varianta Java ne-liberă de la Sun.

Dacă comunitatea noastră continuă să se mişte în această direcţie, ar putea transforma viitorul GNU/Linux într-un mozaic de componente libere şi ne-libere. În cinci ani, în mod cert vom mai avea software liber din belşug; dar dacă nu suntem atenţi, cu greu va fi utilizabil fără software-ul ne-liber pe care utilizatorii se aşteaptă să-l găsească inclus. Dacă aşa ceva se va întâmpla, campania noastră pentru libertate va fi eşuat.

Dacă producerea de programe alternative libere ar fi o simplă problemă de programare, rezolvarea unor viitoare probleme ar putea fi mai uşoară pe măsură ce resursele comunităţii cresc. Dar suntem ameninţaţi de obstacole ce tind să facă acest lucru mai dificil: legi care interzic software-ul liber. Pe masură ce patentele pe software se înmulţesc (vezi petition.eurolinux.org, şi semneaz-o!), şi legi ca DMCA (Legea privind drepturile de autor pentru produse digitale în noul mileniu în S.U.A.) sunt folosite ca să se interzică dezvoltarea de software liber pentru utilizări importante, cum ar fi vizionarea DVD-urilor sau ascultarea "stream"-urilor RealAudio, nu ne rămâne alt mod de a lupta împotriva formatelor de date patentate şi secrete decât respingerea programelor ne-libere care le utilizează.

Înfruntarea acestor provocări va cere eforturi susţinute. Dar mai presus de orice avem nevoie, ca să înfruntăm orice fel de provocare, să preţuim libertatea de a colabora. Nu ne putem aştepta ca simpla dorinţă pentru software puternic şi fiabil să motiveze oamenii să contribuie din greu. Avem nevoie de acea hotărâre pe care o au oamenii când luptă pentru libertatea lor şi a comunităţii lor, hotărârea de a duce lupta peste ani, până la capăt.

Acest ţel şi această hotărâre izvorăsc în comunitatea noastră în special din Proiectul GNU. Noi suntem aceia care vorbim despre libertate şi comunitate ca meritând să fie apărate; organizaţiile care vorbesc de "Linux" nu pomenesc de obicei aceste idealuri. Revistele de "Linux" sunt de obicei pline de reclame pentru software ne-liber; companiile care vând "Linux" adaugă sistemului software ne-liber; alte companii "sprijină Linux" prin aplicaţii ne-libere; grupurile de utilizatori de "Linux" invită de obicei comis-voiajori să prezinte aceste aplicaţii. Oamenii din comunitatea noastră au cea mai bună şansă de a fi expuşi ideii de libertate şi hotărârii în cadrul Proiectului GNU.

Dar odată expuşi acestor idei, vor simţi oamenii că au legătură cu ele?

Cei care ştiu că folosesc un sistem derivat din Proiectul GNU pot vedea o legatură directă între ei înşişi şi GNU. Nu vor fi de acord în mod automat cu filosofia noastră, dar cel puţin, vor avea un motiv serios să se gândească la ea. Prin contrast, cei ce se consideră "utilizatori de Linux", şi cred că Proiectul GNU "a dezvoltat programe ce s-au dovedit folositoare în Linux", percep de obicei doar o relaţie tangenţială (indirectă) între GNU şi ei înşişi. Ei ar putea ignora filosofia GNU când o întâlnesc.

Proiectul GNU e idealist, şi oricine încurajază idealismul înfruntă azi o mare greutate: ideea răspindită ce încurajază oamenii să respingă idealismul ca fiind "nepractic". Idealismul nostru a fost foarte practic: este motivul pentru care avem un sistem de operare liber GNU/Linux. Cei care iubesc acest sistem ar trebui să ştie că idealismul nostru l-a făcut posibil.

Dacă "treaba" ar fi terminată, dacă n-ar mai fi alte implicaţii decât recunoaşterea, poate că ar fi mai înţelept să ignorăm această problemă. Dar nu suntem în această situaţie. Pentru a insufla oamenilor dorinţa de a face ceea ce e nevoie, avem nevoie să ni se recunoască meritele pentru ceea ce am făcut deja. Vă rugăm ajutaţi-ne, referindu-vă la sistem ca GNU/Linux.

P.S. Pentru o explicaţie a istoriei denumirii sistemului GNU/Linux vedeţi http://www.gnu.org/gnu/linux-and-gnu.ro.html. S-ar putea de asemenea să fiţi interesaţi să vedeţi cele mai frecvente întrebări puse pe această temă în documentul nostru GNU/Linux FAQ.

Informaţii suplimentare despre Proiectul GNU